Skip to: site menu | section menu | main content

slabire

slabire si nutritie
Currently viewing: Nutritie » Cartoful

Cartoful

Cartoful

Primul dintre fainoase este cartoful. Ca anecdota, va relatam ca, in anul 1540, cand a fost adus din lumea noua, de catre navigatori, francezii au aruncat cu buna stiinta aceasta radacina buna de dat doar la porci. Au considerat-o atat de rea, incat au refuzat s-o consume, ceea ce, nu s-a petrecut cu popoarele nordice – germani, scandinavi, irlandezi... care au adoptat-o. Trebuie sa marturisim ca nu prea aveau incotro, fiindca deseori altceva de mancare nici nu prea gaseau.

Francezii au tratat cu dispret acest “tubercul pentru porci”, timp de peste doua secole.

Au trebuit sa astepte publicarea, in 1789, a Tratatului privind cultivarea si folosirea cartofului, scris de Parmentier, pentru ca sa se decida sa consume tuberculul in chestiune.

Mai tarziu s-a descoperit ca acesta era plin de vitamine si de saruri minerale, dar ca isi pierdea majoritatea calitatilor prin fierbere si, mai ales, prin curatarea cojii.

Experimente recente demonstreaza ca glucoza eliberata din cartof in cadrul proceselor metabolice este foarte mare.

Dieteticienii traditionali clasifica, in general, cartoful ca “zahar lent”, ceea ce este o mare greseala. In raport cu un indice 100, care este cel al glucozei pure, s-a putut demonstra ca indicele cartofului este 70, ceea ce face din el unul dintre glucidele rele, in ciuda complexitatii moleculei sale de hidrat de carbon. In afara de aceasta, s-a putut verifica faptul ca prelucrarea industriala a cartofului (piureul instant) ii face sa creasca indicele glicemic la 95.

Prin urmare, uitati-va la cartoful aburind, din farfuria dumneavoastra, cu cel mai mare dispret.
Cartoful se poate si praji, iar aici simt cum hotararea dumneavoastra se zdruncina.
Cartoful prajit, in sine, este un aliment glucido-lipidic, intru-catva ca painea cu unt. El nu poate fi consumat fara riscul de a va ingrasa, deoarece uleiul de prajit care il imbiba va fi stocat sub forma de grasime de rezerva.
Friptura cu cartofi prajiti este deci un dezastru!

Alungati-va din minte imaginea aceasta, care este a celei mai proaste combinatii alimentare! Lipidele din carne si glucidele rele din cartofii prajiti constituie un amestec contra naturii.

Eu stiu cat va costa abandonarea acestui fel “traditional”, dar este pretul care trebuie platit pentru a va atinge obiectivul. Cand veti fi ajuns la rezultat, nu veti regreta.

Citind articolele despre digestie din acest sit si veti intelege si mai bine pericolul reprezentat de amestecul de carne si glucide si va veti da seama pentru cat de multe tulburari intestinale si efecte secundare este raspunzator. Ati putea face si singuri acest joc de cuvinte: “Nici un cartof, daca vrei sa nu fii o cartoafa”.

De vreo doua ori pe an, mi se mai intampla, totusi, nu sa cedez in fata unor cartofi prajiti, ci sa hotarasc deliberat sa-i mananc (atunci cand nu mai ai nici un gram de dat jos, poti hotari orice), dar nu oricum. Pentru ca, daca tot te abati, macar sa bei cupa placerii pana la fund si sa alegi tot ce e mai bun. Daca vreti sa limitati considerabil paguba, atunci mancati cartofii prajiti cu salata. Este excelenta, dar, mai ales, fibrele de celuloza din salata permit, intr-un fel, captarea amidonului si fac din acest amestec o glucida care elibereaza glucoza intr-o cantitate extrem de limitata.

Atunci cand va comandati friptura, la restaurant, formati-va reflexul de a intreba imediat cu ce garnitura este servita. Exista intotdeauna si altceva in afara cartofilor. Luati fasole verde, rosii, spanac, vinete, telina, conopida, dovlecei. Iar daca, din nefericire, nu sunt decat garnituri care contin glucide rele; atunci luati numai salata verde.
Acasa, folositi-va de acelasi reflex, cand trebuie sa alegeti legumele cu care doriti sa servi carnea.

Back to top

eXTReMe Tracker