Skip to: site menu | section menu | main content

slabire

slabire si nutritie
Currently viewing: Nutritie » calorii

calorii

calorii

Doi medici americani, dr Newburg si doctorul Johnston, de la Universitatea din Michigan, au emis – intr-o publicatie din 1930 – ideea ca “obezitatea ar fi mai curand rezultatul unei alimentatii prea “bogate” in calorii, decat o deficienta a metabolismului”.

Studiul pe care il facusera asupra echilibrului energetic se baza, in fapt pe un numar de observatii foarte limitat, si – mai ales – fusese realizat pe o perioada prea scurta pentru a avea un fundament stiintific serios.
In ciuda acestui fapt, chiar de la publicare, a fost primit ca un adevar stiintific irefutabil si, de atunci, a fost considerat drept “litera de lege”.

Totusi, la cativa ani dupa aceea, cei doi cercetatori, tulburati – fara indoiala – de tapajul facut in jurul descoperirii lor, au emis, cu timiditate, rezerve serioase asupra concluziilor la care ajunsesera. Dar acestea au trecut absolut neobservate. Teoria lor era deja inscrisa in programul de studii medicale al majoritatii tarilor occidentale unde isi pastreaza un loc de onoare chiar si in zilele noastre.

CALORII - DEFINITIE

Caloria este cantitatea de energie necesara pentru a ridica temperatura unui gram de apa de la 14°C la 15°C.
Corpul omenesc are nevoie de energie pentru a-si mentine temperatura la aproximativ 37°C. Oarecum, aceasta este necesitatea primara. Dar, indata ce corpul intra in actiune, chiar si numai pentru a-si pastra pozitia verticala, pentru a se misca, a scoate sunete etc. apare o nevoie suplimentara de energie. Apoi, mai trebuie un supliment de energie pentru a manca, digera, pentru a indeplini actele esentiale ale vietii.
Dar nevoia cotidiana de energie variaza in functie de individ, varsta si sex.


In teorie, despre calorii:

Daca nevoile energetice ale unui individ sunt de 2500 de calorii pe zi si el nu absoarbe decat 2000, se va crea un deficit de 500 de  calorii. Pentru a acoperi acest deficit, organismul uman  va lua o cantitate de energie echivalenta din grasimile de rezerva, ceea ce va duce, in consecinta, la o scadere in greutate.

Dimpotriva, daca un individ absoarbe zilnic 3500 de calorii, in timp ce nevoile sale sunt de 2500, isi va crea un excedent de 1000 de calorii, care va fi stocat, in mod automat, sub forma de grasimi de rezerva.

Teoria pleaca deci de la postulatul conform caruia, nici intr-un sens, nici in celalalt, nu exista pierdere de energie. Este matematic! Iar formula rezulta dintr-o ecuatie inspirata direct din teoria lui Lavoisier asupra legilor termodinamicii.

Inca din acest nivel se poate pune intrebarea: cum au reusit sa supravietuiasca prizonierii din lagarele de concentrare timp de cinci ani, numai cu 700-800 de calorii pe zi? Daca teoria caloriilor ar fi avut un fundament, ei ar fi trebuit sa moara de indata ce rezervele de grasime din corp li s-au epuizat, adica dupa cateva luni.
In acelasi mod, se poate pune intrebarea de ce oamenii care mananca mult, adica 4000-5000 de calorii pe zi, nu sunt mai grasi (unii raman chiar mereu slabi). Daca teoria caloriilor ar fi avut un fundament real, acesti mari mancai ar fi trebuit sa cantareasca, dupa cativa ani, 400-500 de kilograme.

Cum se explica, pe de o parte, ca mancand mai putin – deci reducandu-si cantitatea zilnica de calorii absorbite – unele persoane continua sa se ingrase? In orice caz, mii de indivizi se ingrasa, desi rabda de foame.

EXPLICATII

Prima intrebare este: de ce nu se produce pierderea in greutate, desi se reduce aportul de calorii?

De fapt, pierderea in greutate are loc, dar fenomenul este efemer. Iar acesta este, in realitate, motivul pentru care doctorii Newburg si Johnston s-au inselat: observatiile lor s-au intins pe o perioada mult prea scurta.
Fenomenul este acesta:
Sa ne imaginam ca nevoile zilnice ale individului sunt de 2500 de calorii si ca, timp indelungat, aportul caloric a fost realizat in functie de aceasta nevoie. Daca ratia de calorii scade subit la 2000, se va utiliza, intr-adevar, o cantitate echivalenta de grasimi de rezerva, pentru a o compensa si se va constata o pierdere in greutate.

In schimb, daca aportul caloric se stabileste, de acum, la nivelul a 2000 de calorii, fata de cele 2500 dinainte, organismul – determinat de instinctul sau de supravietuire – isi va ajusta foarte rapid nevoile energetice la nivelul aportului. Din moment ce nu i se dau decat 2000 de calorii, nu va consuma decat 2000. Prin urmare, pierderea de greutate va fi intrerupta rapid. Dar organismul nu se va opri aici. Instinctul de supravietuire il va impinge la o prudenta mai mare. Iar aceasta prudenta va fi atat de importanta, incat el isi va face din nou rezerve. Daca nu i se dau, de aici inaintea decat 2000 de calorii, ei bine, isi va diminua si mai mult nevoile energetice, pana la, de exemplu, 1700 si va stoca diferenta de 300 de calorii ca grasimi de rezerva.

Se ajunge, astfel, la un rezultat opus celui scontat, pentru ca – in mod paradoxal – in timp ce subiectul mananca mai putin, el incepe din nou sa se ingrase.

De fapt, omul, animat permanent de instinctul de conservare, nu se comporta deloc diferit fata de cainele care isi ingroapa osul, desi moare de foame. Este, intr-adevar, paradoxal, dar cainele hranit foarte neregulat recurge la instinctul sau ancestral si isi ingroapa hrana, constituindu-si, astfel, rezerve pentru cand va fi infometat.

Cati dintre dumneavoastra nu ati fost victimele inselate ale acestei teorii – fara baza – a caloriilor?

Cu siguranta ca ati intalnit in anturajul dumneavoastra obezi care mureau de foame. Acest fapt este deosebit de adevarat pentru subiectii de sex feminin. Cabinetele psihiatrilor sunt pline de femei a caror depresie nervoasa rezulta prea adesea din aplicarea teoriei, caloriilor. De cum intra in aceasta hora infernala, ele ii devin foarte repede sclave, deoarece stiu ca orice oprire duce la o noua crestere in greutate, mai mare decat aceea pe care o aveau la inceput.

Majoritatea medicilor se ascund dupa deget. Ei. isi dau foarte bine seama ca pacientele lor nu slabesc, dar le banuiesc, mai degraba, ca nu respecta regulile jocului si ca mananca pe ascuns. Unii dieteticieni profesionisti au organizat chiar sedinte de terapie de grup , unde fiecare obez vine si isi declara public, in fata colegilor, pierderea in greutate, primita cu aplauze, ori castigul in greutate, sanctionat cu fluieraturi. Cruzimea mentala a unor asemenea practici nu este departe de cea medievala.

Omul in halat alb (cu exceptia unor anumiti specialisti) isi va pune cu atat mai putine intrebari asupra cunostintelor sale de baza in acest domeniu cu cat acestea din urma sunt mai curand simbolice. In afara unor locuri comune, cultura sa stiintifica in materie de nutritie este cam redusa.

De altfel, nutritia nu este un domeniu care sa-i intereseze in mod deosebit pe medici. Am remarcat ca, printre cei douazeci de medici cu care am lucrat inainte de a scrie aceste pagini, toti, fara exceptie, au fost adusi in situatia de a se interesa de nutritie, de a face cercetare si de a realiza experimente numai pentru ca, initial, avusesera ei insisi grave probleme de greutate pe care doreau sa le rezolve.

Ceea ce este deranjant, ba chiar scandalos, este faptul ca – in randurile marelui public – a fost lasata sa se dezvolte ideea conform careia teoria caloriilor ar avea o baza stiintifica reala. Aceasta teorie a dobandit, din pacate, autoritate si constituie, de acum, un dat cultural esential al civilizatiei noastre occidentale.

Teoria caloriilor este atat de adanc ancorata in mentalitatea noastra, incat nu exista vreun restaurant al unei colectivitati, cafenea de cartier sau cantina militara care sa nu afiseze numarul de calorii al fiecarui fel de mancare, pentru ca oricine sa poata fi in cunostinta de cauza. Nu trece o saptamana fara ca vreuna dintre numeroasele reviste feminine sa nu aiba pe pagina intai un articol asupra problemelor de slabire, infatisand ultimele meniuri puse la punct de echipe de specialisti in dietetica care, in lumina teoriei caloriilor, propun aproape fara deosebire, “o mandarina la micul dejun, o jumatate dintr-un biscuit la ora 11, un bob de naut la pranz si o maslina seara...”.

Totusi, se poate pune intrebarea cum de a reusit aceasta acordare hipocalorica a problemei sa ne iluzioneze atata timp? Exista doua raspunsuri. Primul este ca un regim hipocaloric da intotdeauna rezultate. Privarea de hrana pe care se bazeaza duce obligatoriu la o oarecare slabire. Dar acest rezultat, dupa cum am vazut, este intotdeauna efemer. Revenirea la situatia initiala este nu numai sistematica, dar in majoritatea cazurilor, kilogramele puse depasesc pragul anterior. Al doilea motiv este acela ca, in zilele noastre, “scaderea caloriilor” a devenit o formidabila miza economica.

Exploatarea acesteia se realizeaza la un asemenea nivel, incat avem de-a face cu un adevarat lobby, ai carui principali beneficiari sunt industria alimentara si cativa bucatari (interesati), cu complicitatea specialistilor in dietetica.
Teoria caloriilor este falsa si acum stiti si de ce, dar nu inseamna ca sunteti si debarasati de ea. Pentru ca este atat de adanc infipta in mintea dumneavoastra, incat va veti surprinde inca mult timp, de aici inainte, comportandu-va dupa principiile sale.
Cand vom aborda metoda de alimentatie pe care o recomand in acest sit, veti fi foarte tulburati, in masura in care tot ceea ce va propun poate aparea in totala contradictie cu aceasta faimoasa teorie.
Daca este cazul, recititi acest capitol, pana cand lucrurile vor deveni foarte perfect clare.

SUB-ALIMENTATIA - OBEZUL

Aceasta curba arata foarte bine ca regimurile hipocalorice succesive ajung sa creeze o rezistenta la slabire.
Se vede, prin urmare, ca, pe masura ce se reduce ratia calorica, randamentul regimului scade si organismul tinde nu numai sa-si regaseasca greutatea initiala, ci si sa-si constituie rezerve in plus.

Back to top

eXTReMe Tracker